Carti comandateBuc.Pret

TOTAL: 0 lei

Lectura: Gabriel Liiceanu „Platon a sesizat aici, sub forma unui mit ontologic, faptul că orice iubire este o aluzie la eternitate sau, altfel spus, porţia la îndemână a muritorilor la nemurire. Timpul obişnuit şi comun este abolit de continuitatea unui extaz. Ce sublim pare totul! Dar să ne ocupăm acum puţin de extaz. După cum numele o spune, extazul nu-i altceva decât o ieşire din tine, o instalare în afara ta: ek-stasis. Tocmai în măsura în care ies din ei, în măsura în care ies din timpul celorlalţi, care, până să se îndrăgostească, era şi timpul fiecăruia dintre ei, îndrăgostiţii cunosc extazul. Acum, prin această ieşire în afară din timpul comun, ei se autopropulsează într-un timp al lor şi numai al lor, un timp à deux, care e timpul specific îndrăgostirii. Numai că de aici începe drama. Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi. Dar cum orice ek-stază, orice situare în afara ta însuţi şi orice suspendare a respiraţiei proprii sunt limitate, orice iubire oboseşte în propria ei externalizare sau ex-propriere."

CE NE FACEM CU CALUL NEGRU? - DESPRE CADEREA IN TRUP, DRAGOSTE SI IPOCRIZIE

Promotii

Categorii

Diverse

Epayment
Autoritatea nationala pentru
protectia consumatorului

CE NE FACEM CU CALUL NEGRU? - DESPRE CADEREA IN TRUP, DRAGOSTE SI IPOCRIZIE StarStarStarStarStar

CE NE FACEM CU CALUL NEGRU? - DESPRE CADEREA IN TRUP, DRAGOSTE SI IPOCRIZIE

Autor: Gabriel Liiceanu

Editura: Humanitas

An aparitie: 2011

Format carte: CD AUDIO cm

COD: 117923

ISBN: 978-606-8102-27-6

Status: in stoc

Pret: 30 lei

adauga in cosAdauga CE NE FACEM CU CALUL NEGRU? - DESPRE CADEREA IN TRUP, DRAGOSTE SI IPOCRIZIE in cos

Lectura: Gabriel Liiceanu
„Platon a sesizat aici, sub forma unui mit ontologic, faptul că orice iubire este o aluzie la eternitate sau, altfel spus, porţia la îndemână a muritorilor la nemurire. Timpul obişnuit şi comun este abolit de continuitatea unui extaz.

Ce sublim pare totul! Dar să ne ocupăm acum puţin de extaz. După cum numele o spune, extazul nu-i altceva decât o ieşire din tine, o instalare în afara ta: ek-stasis. Tocmai în măsura în care ies din ei, în măsura în care ies din timpul celorlalţi, care, până să se îndrăgostească, era şi timpul fiecăruia dintre ei, îndrăgostiţii cunosc extazul. Acum, prin această ieşire în afară din timpul comun, ei se autopropulsează într-un timp al lor şi numai al lor, un timp à deux, care e timpul specific îndrăgostirii.

Numai că de aici începe drama. Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi. Dar cum orice ek-stază, orice situare în afara ta însuţi şi orice suspendare a respiraţiei proprii sunt limitate, orice iubire oboseşte în propria ei externalizare sau ex-propriere."